Caragialism

Am avut de curand  un schimb de mesaje cu un jurnalist roman pe nume Cristinel Popa  care m-a lasat  masca. Cred ca e o poveste  care merita sa o impartasesc.

Acum cateva zile a aparut    un interviu pe  care l-am dat Jurnalului National  asta vara la Centenarul Seminarului.  Fiindca  acest  interviu continea tot felul de exagerari    am  trimis  jurnalistului urmatorul e-mail

---------------------------------------------------------------------------------------------------------
Dle Popa,

Am citit  articolul din Jurnal si sunt dezamagit din mai multe motive.

1.   Mi-atzi promis ca ma anuntatzi cand va apare si ca voi vedea  si eu  forma finala  inainte de aparitie. Am aflat de publicare  cu totul intamplator de la un prieten.

2. Articolul contine afirmatii  false.  Ex.

(a) Simon Donaldson sau Michael Atiyah, medaliaţi Fields (echivalentul Nobel în matematică), îl ştiu ca pe un coleg de nădejde, un frate mai mic.  (Fals. I-am cunoscut si vorbit cu ei. Atat.)

(b)  câştigă undeva în jurul a 100.000 de dolari pe an.  (Fals)


(c) De rezultatele sale şi ale altor astfel de matematicieni este interesat până şi Pentagonul. (Fals)

3.  Editarea  articolului este   neprofesionala. Ex

Ceea ce m-a şocat a fost că, în ciuda faptului că tineri economişti şi statisticieni anunţau pe diverse canale media iminenţa unui regres, şi cifrele arătau clar cât va descreşte România, ei s-au făcut că nu văd, ca să spună acum că nu au ştiut.


Cine sunt acesti ei ? Economistii? Extraterestrii?

Liviu Nicolaescu

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Dupa 24 de ore primesc  urmatorul  mesaj  de la Cristinel. Subiectul mesajului, era Nu ma dezamagitzi!.


------------------------------------------------------------------------------------------------

Stimate dle profesor Nicolaescu,

Imi cer scuze pentru modul poate un pic abrupt de a va raspunde, dar in cazul dvs am avut parte realmente de o surpriza. Tocmai discutam cu un prieten, care si el va admira, iar eu completam cu admiratie dand ca exemplu modul de a discuta, usoara boemie pe care v-o citisem in atitudine, in modul nonsalant, din gesturi etc. Se vede treaba ca m-am inselat. Inca nu pot sa cred, prefer sa cred ca e doar partial.  
Se vede treaba ca sunteti totusi roman. Un roman caruia ii port in continuare respectul si admiratia. Nu stiu de ce, sunt aproape 100 la suta convins ca daca ati fi fost finlandez, australian, japonez, chiar si rus, nu ati fi raspuns in acest mod.
Ati fi putut spune: va multumesc pt articol, m-ati invatat ce tebuie sa fac pe viitor, multumesc pt efort. V-am facut totusi un portret, fie ca este sau nu pe deplin multumitor.
Sa va raspund punctual cu toate ca obosesc sa dau explicatii. Sa stiti ca in presa in general se intampla astfel de lucruri. Am o vorba cu un prieten: "si daca l-ar fi scris el si tot n-ar fi fost multumit!". Asa e romanul! Nu e o supriza.    

1. Credeti ca e profesionist ca eu sa-i tin in mana aparatul de sudura unui muncitor sau sa consider ca stie sa-si faca treaba? Cu toate acestea, eu am intentionat sa va trimit varianta textul, dar s-a amanat trimiterea lui si n-am mai apucat, de altfel n-am crezut ca ar putea contine ceva care supara (va deranjeaza ca am publicat convinderile dvs politice?) Sau trebuia sa scriu o oda a dvs numai cu realizarile....In fine, glumesc, sau cel putin nu spun asta cu rautate.

De aici vor fi f scurt:
a. "cunoscut si vorbit cu ei", da, si de ce nu v-ar considera un frate mai mic?, in fine, chiar si gresit, e pararea mea (dvs cand ati acceptat interviul nu v-ati asumat anumite interpretari ale autorului sau v-ati gandit ca-l scrieti dvs?)  

b. ati spus ca nu depasisti 100.000 de dolari, deci asta inseamna in jur de ...

c. "Editarea este neprofesionala". Credeti ca in cursurile si seminariile dvs nu este lasat loc deloc la interpetari?
Mai mult, se intelege clar ca "ei" sunt politicienii, guvernantii romani


Cu aceeasi pretuire si respect, un roman care incearca sa se comporte ca un european sau mai degraba ca un iesean bonom,

redactor Cristinel C. Popa

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------


Am decis sa-l las in sucul lui, ca sa folesesc o expresie a lui Dinescu. Ceea ce ma surprinde  e  ca un individ   cu limitari evidente si cu  interpretari inedite  ale principiilor jurnalistice lucreaza la un ziar de circulatie nationala.